, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șicuiáscă
, șicuiésc, vb. IV (înv.; despre militari) a (se) așeza în ordine de bătaie.
vb. – (Înv.) A pune în ordine de bătaie. Pol. szykować (Tiktin).