, șindrile, s.f. (Adesea cu sens colectiv) Scândurică de brad, îngustă și subțire, care servește la acoperitul caselor; șiță, șindră. [Pl. și: șindrili. – Var.: (reg.) șindílă s.f.] – Din magh. zsindely, germ. Schindel.
f. 1) Material de construcție format din scândurele de brad, subțiri și înguste, folosit la acoperitul caselor. 2) Fiecare dintre aceste scândurele. [G.-D. șindrilei] /<ung. zsindely, germ. Schindel
s.f. – Șiță, șindră, scîndurică. – Var. Mold., Trans. șindilă, Banat șindră și var. Germ. Schindel, prin intermediul mag. zsindely (Cihac, II, 388; Borcea 208; cf. Miklosich, Fremdw., 125), ceh. šindel, sb. šindra (› Banat). Der. din sl. scindĭlla (Cipariu, Elem., 60) nu este probabilă. – Der. șindrili, vb. (a acoperi cu șindrilă); șindrilar, s.m. (cel care bate șindrilă pe acoperiș).