, șmecherii, s.f. Faptul de a fi șmecher. ♦ Abilitate de șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug; escrocherie, fraudă; șmecherlâc. – Șmecher + suf. -ie.
s. 1. șiretenie, viclenie, (rar) șireție. (Era de-o ~ proverbială.) 2. v. subterfugiu. 3. v. escrocherie.
s. f., art. șmechería, g.-d. art. șmecheríei; (fapte) pl. șmecheríi, art. șmecheríile
f. 1) Caracter șmecher. 2) Faptă sau vorbă de om șmecher; șiretenie; șarlatanie. Era de o ~ proverbială. [Art. șmecheria; G.-D. șmecheriei; Sil. -ri-e] /șmecher + suf. -ie
chichirez, găselniță, halardeală, merchez, moftologie, nasabțigen, șmerchez.