, șomeri, -e, s.m. și f. Persoană aptă de muncă dar fără un contract de muncă și care caută un loc de muncă. – Din fr. chômeur.
s.m. și f. Muncitor manual sau intelectual care în condițiile economiei capitaliste nu are de lucru, care nu se poate angaja nicăieri, care șomează. [< fr. chômeur].
s. m. f. persoană aptă de muncă pusă în situația de a nu găsi de lucru din lipsa cererii de forță de muncă. (< fr. chômeur)