, șoptitori, -oare, adj. (Despre oameni, adesea fig.) Care vorbește în șoaptă, care șoptește; (despre glasul, vorba cuiva) încet, șoptit2. – Șopti + suf. -tor.
adj. m., pl. șoptitóri; f. sg. și pl. șoptitoáre
Care șoptește; care vorbește în șoaptă. /a șopti + suf. ~tor