, șoseluiți, -te, adj. (Despre drumuri) Amenajat prin pietruire; pavat; șoselat. – V. șoselui.
, șoseluiesc, vb. IV. Tranz. A transforma un drum în șosea prin pietruire, pavare; a șosela. ♦ A înzestra o regiune cu o rețea de șosele. – Șosea + suf. -ui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoseluiésc, imperf. 3 sg. șoseluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șoseluiáscă