, șovăitori, -oare, adj. 1. (Despre mișcări, mers etc.) Împleticit, nesigur, șovăielnic (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care șovăie, care ezită; șovăielnic (2). [Pr.: -vă-i-] – Șovăi + suf. -tor.
adj. 1. v. împleticit. 2. v. nesigur. 3. ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, nehotărât, șovăielnic, (rar) șovăind, șovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndo-ielnic, pregetător, târzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~oare; om ~.)
adj. m. (sil. -vă-i-), pl. șovăitóri; f. sg. și pl. șovăitoáre