, șpăcluiri, s.f. Acțiunea de a șpăclui și rezultatul ei. – V. șpăclui.
s. (CONSTR.) șpăcluială. (~ tencuielii.)
s. f. (sil. -clu-), g.-d. art. șpăcluírii; pl. șpăcluíri
, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui.
vb. (sil. -clu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șpăcluiáscă