, șparliți, -te, adj. (Arg.) Șterpelit, furat. – V. șparli.
, sparlesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A șterpeli, a fura. ♢ Expr. A o șparli = a pleca pe neobservate, a o șterge. – Et. nec.
vb. v. fura, lua, sustrage.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șparlésc, imperf. 3 sg. șparleá; conj. prez. 3 sg. și pl. șparleáscă
tranz. reg. (lucruri mărunte) A fura cu abilitate; a șterge; a șterpeli; a ciordi. ♢ A o ~ (de undeva) a pleca pe neobservate (de undeva); a o șterpeli; a o șterge. /Orig. nec.