, ștempluiri, s.f. (Reg.) Acțiunea de a ștemplui și rezultatul ei; ștampilare. – V. ștemplui.
s. f., g.-d. art. ștempluírii; pl. ștempluíri
, ștempluíri, s.f. (reg.) 1. (înv.) ștampilare. 2. marcare (a arborilor).