Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția științele definiție dex
științele
găsește rime pentru
științele
búnă știínță
adj. + s. f. (
sil
.
ș
ti-in-) (cu ~
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia științele
ȘTIÍNȚĂ
,
științe
, s.f.
I.1.
Faptul
de a avea
cunoștință
(de ceva), de a fi
informat
;
cunoaștere
. ♢
Loc
. adv.
Cu
(sau
fără
)
știință
= (ne)
știind
; (in)
conștient
; cu (sau
fără
)
voie
.
Cu
bună
știință
=
conștient
,
având
cunoștința
deplină
a
faptelor
.
Cu
(sau
fără
)
știința
cuiva
= cu (sau
fără
)
consimțământul
ori
aprobarea
cuiva.
Spre
știință
= ca să se
știe
. ♦
Veste
,
știre
.
2.
Conștiință
.
II.1.
Pregătire
intelectuală
,
instrucție
;
învățătură
,
erudiție
. ♢
Știință
de
carte
=
cunoștințe
de
scriere
și de
citire
.
2.
Ansamblu
sistematic
de
cunoștințe
despre
natură
,
societate
și
gândire
;
ansamblu
de
cunoștințe
dintr-un
anumit
domeniu
al
cunoașterii
. ♢
Om
de
știință
=
savant
,
învățat
. [Pr.:
ști
-in-
] –
Ști
+ suf.
-ință
(cu unele
sensuri
după fr.
science
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia științele
ȘTIÍNȚĂ
s.
1.
disciplină
.
(
Cibernetica
este o ~
recentă
.)
2.
învățătură
, (
latinism
rar
)
sapiență
, (înv.)
dăscălie
.
(~
despre
creșterea
albinelor
.)
3.
știința
despre
știință
=
scientică
,
scientologie
;
știința
exegezei
v.
hermeneutică
;
știința
politică
=
politologie
;
știința
viitorului
=
futurologie
,
prospectivă
,
viitorologie
.
4.
erudiție
, (fam.,
adesea
ir
.)
savantlâc
.
(E
uimit
de ~ lui.)
5.
v.
îndemânare
.
6.
v.
măiestrie
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia științele
ȘTIÍNȚĂ
s. v.
conștiință
,
cuget
,
cunoaștere
,
cunoștință
,
gândire
,
informație
,
pregătire
,
spirit
,
suflet
,
știre
,
veste
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia științele
Știință
≠
neștiință
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia științele
știínță
s. f., g.-d.
art
.
știínței
;
pl.
știínțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia științele
ȘTIÍNȚ//Ă ~e
f.
1)
Sferă
de
activitate
umană
a
cărei
funcție
constă
în
dobândirea
și
sistematizarea
teoretică
a
cunoștințelor
despre
realitate
.
~e
sociale
. ~
ele
naturii
.
♢
Om
de ~
învățat
;
savant
. 2)
Totalitate
a
cunoștințelor
dintr-un
anumit
domeniu
;
disciplină
.
Cibernetica
este o ~
recentă
.
♢
~ de
carte
a)
cunoștințe
elementare
(de a
scrie
și de a
citi
); b)
erudiție
. 3)
rar
Faptul
de a fi
informat
despre
ceva;
cunoaștere
. ♢
A avea ~
despre
ceva
a avea
cunoștință
despre
ceva.
Cu
(
sau
fără
)
~a cuiva
cu
(
sau
fără
)
știrea
cuiva.
Cu
bună
~
în
mod
conștient
. [G.-D.
științei
;
Sil
.
ști
-in-
] /
a
ști
+
suf.
~ință
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia științele
știínță (-țe),
s.f. –
1.
Cunoaștere
. –
2.
Cunoștință
. Lat.
scientia
(Tiktin;
lipsește
în REW 7718a), cf.
ști
sau
rezultatul
intern
de la
ști
, ca
voință
‹
voi,
năzuință
‹
năzui
, etc. – Der.
științific
,
adj., după fr.
scientifique
;
științificește
, adv. (din
punct
de
vedere
științific
);
neștiință
,
s.f. (
ignoranță
);
neștiințific
,
adj. (
fără
metodă
științifică
);
înștiința
,
vb. (a
informa
, a
aviza
, a
face
cunoscut
; a
anunța
, a
preveni
; refl., înv., a
lua
cunoștință
, a-și
asuma
);
înștiințător,
adj. (
informator
,
anunțător
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia științele
ȘTIINȚĂ
s. f.
1.
ansamblu
sistematic
de
cunoștințe
despre
natură
,
societate
și
gândire
. 2.
cunoaștere
(
despre
ceva). 3.
pregătire
intelectuală
,
învățătură
;
erudiție
. (după fr.
science
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia științele
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK