, știrbiri, s.f. Acțiunea de a (se) știrbi și rezultatul ei. – V. știrbi.
s. 1. ciobire, ciocnire. (~ a unui pahar.) 2. tocire. (~ tăișului unui cuțit.)
s. v. diminuare, scădere.
s. f., g.-d. art. știrbírii; pl. știrbíri