s. f., g.-d. art. ștrecuírii; pl. ștrecuíri
, ștrecuiesc, vb. IV. Tranz. (În industria tăbăcăriei) A scoate carnea, grăsimile și o parte din țesutul conjunctiv de pe pielea crudă în vederea operațiilor de prelucrare a pielii. – Din germ. strecken.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrecuiésc, imperf. 3 sg. ștrecuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștrecuiáscă