, ștrengăresc, vb. IV. Intranz. A se ține de pozne, de ștrengării; a umbla haimana; a hoinări. – Din ștrengar.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrengărésc, imperf. 3 sg. ștrengăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștrengăreáscă
s. v. golănie, haimanalâc, hoinăreală, vagabondaj, vagabondare.
s. f., art. ștrengăría, g.-d. art. ștrengăríei; (fapte, atitudini) pl. ștrengăríi, art. ștrengăríile
f. Faptă de ștrengar. A se ține de ~i. [Art. ștrengăria; G.-D. ștrengăriei; Sil. -ri-e] /ștrengar + suf. ~ie
ștrengăríi, s.f. (înv. și reg.) atelier unde se făceau ștreanguri.