, ștuțuri, s.n. Bucată scurtă de țeavă, care face legătura între un recipient și o conductă. – Din germ. Stutzen.
n. tehn. Țeavă scurtă de metal care servește ca piesă de legătură între o conductă și un recipient. ~ de golire a apei. /<germ. Stutzen
, ștúțuri, s.n. (reg.) fiecare dintre cele două curele groase care leagă pieptarul hamului de orcic.