, ștuțuiri, s.f. Acțiunea de a ștuțui și rezultatul ei. – V. ștuțui.
, ștuțuiesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta partea de deșeu a pielii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor. – Din germ. stutzen.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștuțuiésc, imperf. 3 sg. ștuțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștuțuiáscă