ștupuiesc, vb. IV. Tranz. A ornamenta cu zimți partea superioară a ramei încălțămintei. – Et. nec.
ștupuiesc, vb. IV. Tranz. A ornamenta cu zimți partea superioară a ramei încălțămintei. – Et. nec.
vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. ștúpuie, imperf. 3 sg. ștupuiá
vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. ștúpuie, imperf. 3 sg. ștupuiá