s. f., g.-d. art. șurubuírii; pl. șurubuíri
, șurubuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înșuruba. ♢ Expr. A o șurubui = a o suci, a o învârti; a umbla cu șiretlicuri. – Șurub + suf. -ui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șurubuiésc, imperf. 3 sg. șurubuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șurubuiáscă