, țâfnesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A pufni pe nas de mânie, a vorbi cu ciudă. ♦ (Despre animale) A sufla cu putere pe nări, a sforăi. – Din țâfnă.
, țâfnesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A pufni pe nas de mânie, a vorbi cu ciudă. ♦ (Despre animale) A sufla cu putere pe nări, a sforăi. – Din țâfnă.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țâfnésc, imperf. 3 sg. țâfneá; conj. prez. 3 sg. și pl. țâfneáscă
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țâfnésc, imperf. 3 sg. țâfneá; conj. prez. 3 sg. și pl. țâfneáscă
intranz. pop. 1) (despre persoane) A expira brusc și cu putere (din cauza mâniei, oboselii etc.); a respira cu zgomot. 2) (despre animale) A sufla cu putere aerul pe nări (de spaimă, de neliniște etc.); a sforăi. /Din țâfnă