țîmburúș (-șe),
s.n. –
1. Zîmboc,
limbă de
cataramă. –
2. Resort,
cheie de la un
resort. – Var.
țîmburuc, țimburuș, țimburuc, țumburuc, înv.
zimberec. Mr.
zimbireche. Tc.
zemberek (Șeineanu, II, 390), cf. ngr. ζεμπερέϰι, bg.
zimbireche, bg.
zembelek.