, țăcăneli, s.f. Faptul de a (se) țăcăni. 1. Țăcănit1. ♢ Loc. adv. Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau mers ritmic. 2. Fig. Țicneală, sminteală. – Țăcăni + suf. -eală.
s. v. aiureală, alienare, aliena-ție, boală mintală, demență, nebunie, sminteală, smintire, țicneală, zăpăceală.