, țărance (țărănci), s.f. 1. Femeie care locuiește în mediul rural; săteancă. 2. (Iht.; reg.) Ocheană, babușcă. – Țăran + suf. -că.
, țărance (țărănci), s.f. 1. Femeie care locuiește în mediul rural; săteancă. 2. (Iht.; reg.) Ocheană, babușcă. – Țăran + suf. -că.
s. 1. săteancă, (pop.) româncă, (înv. și reg.) săteană. (~ din Rucăr.) 2. țărăncuță, (arg.) mocancă, mocăncuță. (Vechea bancnotă de 500 de lei se numea ~.)
s. 1. săteancă, (pop.) româncă, (înv. și reg.) săteană. (~ din Rucăr.) 2. țărăncuță, (arg.) mocancă, mocăncuță. (Vechea bancnotă de 500 de lei se numea ~.)
f. Femeie care trăiește în mediul rural și se îndeletnicește cu agricultura. [G.-D. țărancei și țărăncii] /țăran + suf. ~că
f. Femeie care trăiește în mediul rural și se îndeletnicește cu agricultura. [G.-D. țărancei și țărăncii] /țăran + suf. ~că