, țărmuitori, -oare, adj. (Rar) Care mărginește ceva; înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Țărmui + suf. -tor.
adj. v. împrejmuitor, înconjură-tor.
adj. m. (sil. -mu-i-), pl. țărmuitóri; f. sg. și pl. țărmuitoáre
(~óri, ~oáre) rar Care țărmuiește; cu proprietatea de a țărmui. [Sil. -mu-i-] /a țărmui + suf. ~tor