țepeni, -e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mlădiază; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Înțepenit, anchilozat. ♦ Încremenit, înlemnit, inert; p. ext. lipsit de viață, mort. 2. (Despre construcții, obiecte) Solid2, trainic. 3. (Despre ființe) Voinic, robust, puternic, viguros. 4. (Pop.) Strașnic, grozav (de tare, de mare, de mult). – Din sl. čepĕnŭ.
adj. v. dur, durabil, puternic, rezistent, robust, solid, strașnic, tare, tenace, trainic, viguros, vânjos, voinic, zdravăn.
adj., adv. 1. adj. v. inflexibil. 2. adj. v. rigid. 3. adj. v. nemișcat. 4. adj. v. inert. 5. adj. bățos, drept, rigid. (O ținută ~.) 6. adv. băț, bățos, drept, rigid. (Stă ~.) 7. adj. v. înmărmurit. 8. v. mort.
(țépeni, țépene) 1) Care este lipsit de elasticitate; inflexibil; rigid. O ținută ~ănă. ♢ ~ de frig înțepenit din cauza frigului. ~ de frică (sau groază) încremenit din cauza fricii (sau groazei). 2) pop. Care este neînsuflețit; mort. 3) pop. (despre obiecte, construcții etc.) Care este trainic; rezistent. 4) pop. (despre persoane) Care are o constituție fizică solidă; robust. 5) pop. Care este de mari proporții sau de mare intensitate. Un ger ~. /<sl. țepĕnu
adj. – 1. Rigid, inert. – 2. Rezistent, solid, tare. – 3. Strașnic, grozav, puternic. – Var. țapăn. Sl. cĕpĕnŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 430; Conev 93). – Der. înțepeni (var. țepeni), vb. (a se întări, a se împietri, a deveni rigid, a pironi, a fixa, a țintui; a propti, a prinde; a rămîne nemișcat, a sta locului), din sl. cĕpĕniti sę; țepenie, s.f. (rigiditate; putere, vigoare). Istoria cuvintelor sl. nu este clară.
, țepenésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a înțepeni, a înlemni. 2. a fixa. 3. a se slei, a se întărî. 4. a deveni rezistent, viguros. 5. a se conserva, a se păstra.