țesuturi, s.n. 1. Faptul de a țese; meșteșugul țesătoriei. 2. Țesătură (1). 3. Ansamblu de celule animale sau vegetale având aceeași structură și aceleași funcții într-un organism. Țesut nervos. – V. țese.
țesuți, -te, adj. 1. Care a fost confecționat la războiul2 mecanic sau manual. 2. Care a fost cârpit2. – V. țese.
s. I. 1. țesere. (~ul pânzei.) 2. țesătorie, (înv.) țesătură. (Învață ~ul.) II. (ANAT.) țesut acoperitor v. țesut de apărare; țesut de apărare = țesut acoperitor; țesut embrionar = țesut meriste-mic; țesut fundamental v. țesut trofic; țesut meristemic = țesut embrionar; țesut trofic = țesut fundamental.
s. n., (biol.) pl. țesúturi
n. 1) v. a Țese și a se Țese. 2) Ocupație de țesător. 3) v. ȚesĂtorie. Învață ~ul. /v. a (se) țese
n. Totalitate a celulelor care formează un sistem anatomic sau vegetal și are aceeași structură și aceleași funcții într-un organism. ~ muscular. /v. a (se) țese