țiuituri, s.f. Țiuit. [Pr.: ți-u-i-] – Țiui + suf. -tură.
s. piuit, piuitură, șuierat, șuierătură, țiuit, vâjâit, vâjâitură, (rar) piuială. (~ glonțului pe la urechea cuiva.)
s. f. (sil. ți-u-i-), g.-d. art. țiuitúrii; pl. țiuitúri