, țopăieli, s.f. Acțiunea de a țopăi și rezultatul ei; săritură dezordonată, greoaie; țopăitură. – Țopăi + suf. -eală.
s. țopăit, țopăitură, (înv.) săltare.
s. f., g.-d. art. țopăiélii; pl. țopăiéli
f. 1) v. A ȚOPĂI. 2) Săritură dezordonată și greoaie. /a țopăi + suf. ~eală