, țuști, s.f. 1. (Și în sintagma oaie țușcă) Varietate de oaie înrudită cu oaia țurcană. 2. Basma răsucită și înnodată la unul din capete, folosită la un joc distractiv; p. ext. jocul însuși. – Et. nec.
, țuști, s.f. (Reg.) Ardei mic, iute; ciușcă. ♢ Expr. A se face țușcă = a se îmbăta. – Et. nec. Cf. ciușcă.
f. 1) Varietate a rasei de oi țurcane. 2) Oaie aparținând acestei varietăți. 3) Basma răsucită și înnodată la un capăt, folosită la un joc distractiv. /Orig. nec.
f. reg. Ardei mic, iute. ♢ A se face ~ a ajunge în stare de maximă ebrietate. /Orig. nec.
interj. Cuvânt care sugerează mișcarea bruscă și precipitată a unei ființe care sare, care țâșnește (de) undeva. [Var.: țâști, țâșt interj.] – Onomatopee.
interj. zbughi!, (rar) zvâc!, (prin Munt.) tâlvâc!, (Transilv. si Ban.) tulai! (Iepurele, ~! din tufiș.)
interj. (se folosește pentru a reda o mișcare bruscă și neașteptată a unei ființe care țâșnește de undeva). Iepurele ~ din tufiș. ♢ A face ~ a se deplasa iute dintr-o singură mișcare. /Onomat.