s. v. sărut, sărutare, sărutat.
, țuc, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. – Din țoc.
vb. v. săruta.
vb., ind. prez. 1 sg. țuc, 3 sg. și pl. țúcă
tranz. reg. A atinge cu buzele pe cineva (în semn de respect, de dragoste etc.); a săruta. /Din țoc
intranz. A face (concomitent) schimb de săruturi (cu cineva). /Din țoc