, țuicuiesc, vb. IV. Refl. A se țuicări. – Țuică + -ui.
vb. v. țuicări.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țuicuiésc, imperf. 3 sg. țuicuiá, conj. prez. 3 sg. și pl. țuicuiáscă