ați, s.m. Armăsar, cal de curse, cursier. (din tc. at = mascul de prăsilă; cf. alb., sb., bg. at, ngr. άτι)
, ațín, vb. III. 1. Refl. și tranz. A pândi trecerea cuiva (stând în calea lui). ♦ (Rar) A se ține după cineva; a urmări. 2. Refl. A fi sau a sta gata pentru a prinde ceva (care încearcă să scape). [Var.: ațineá vb. II] – Lat. *attenere (= attinere).
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ațín, 1 pl. ațínem, imperf. 3 sg. ațineá; conj. prez. 3 sg. și pl. ațínă; ger. aținând; part. aținút