s.f. Imposibilitate de a merge, datorită unei tulburări a automatismului actului motor al mersului. – Din fr. abasie.
f. Tulburare a sistemului nervos manifestată prin neputința de a merge normal. [Art. abazia; G.-D. abaziei] /<fr. abasie
s.f. (Med.) Tulburare a sistemului nervos, care se manifestă, mai ales în cazurile de isterie, prin neputința de a merge normal. [Gen. -iei. / < fr. abasie, cf. gr. a – fără, basis – mers].
s. f. tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputința de a merge normal. (< fr. abasie)
abazii, s.f. (Med.) Tulburare nervoasă manifestată prin necoordonarea mișcărilor în mers, datorată disfuncției aparatului vestibular. – Din fr. abasie.