definiția abdic definiție dex

: A renunța la îndeplinirea datoriilor; A-și încălca îndeplinirea datoriilor.

: A face, a determina să renunțe la convingerile, ideile, principiile sale.

: A se da jos de la tron; A detrona.

, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron. ♦ Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). – Din fr. abdiquer, lat. abdicare.

vb. (POL.) (înv.) a se prosti, (înv. fig.) a coborî. (A ~ de la tronul împărăției.)

≠ a înscăuna

vb., ind. prez. 1 sg. abdíc, 3 sg. și pl. abdícă

intranz. 1) (despre regi) A renunța la tron. 2) fig. (despre persoane) A renunța la ceva (din cauza greutăților apărute). ~ de la principii. /<lat. abdicare, fr. abdiquer

abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron; fig. a renunța la ceva. – Fr. abdiquer (lat. lit. abdicare).

vb. I. intr. A renunța, voluntar sau constrâns, la tron. ♦ (Fig.) A renunța la ceva, a se resemna; a se lăsa de... [< fr. abdiquer, cf. lat. abdicare].

vb. intr. 1. a renunța la tron, la un drept. 2. (fig.) a renunța la ceva, a se resemna. 3. a renunța la o activitate din cauza greutăților întâmpinate. (< fr. abdiquer, lat. abdicare)