s.f. Scădere a vitalității unui organism sau a unui organ din cauza unor defecte ereditare de dezvoltare sau a lipsei factorilor nutritivi, fapt care determină slăbirea capacității de adaptare-apărare. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiotrophie.
f. Slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism. [Sil. -bi-o-tro-] /<fr. abiotrophie
s.f. Slăbire, încetare a funcțiilor unui țesut, ale unui organism sau organ. [Gen. -iei. / < fr. abiotrophie, cf. gr. a – fără, bios – viață, trophe – hrană].
s. f. proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos). (< fr. abiotrophie)