, abjudecări, s.f. Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei. – V. abjudeca.
s. f. → judecare
s.f. Acțiunea de a abjudeca. ♦ Suspendare, anulare (a unui drept, a unui titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. [< abjudeca].