, abjurări, s.f. Acțiunea de a abjura și rezultatul ei. – V. abjura.
s. abjurație, lepădare, renegare. (~ a unei doctrine.)
s. f. → jurare
abjurări, s.f. (Rar) Acțiunea de a abjura și rezultatul ei.
s.f. Renegare, renunțare publică (la o idee, la o doctrină etc.); abjurație. [< abjura].