, ablauturi, s.n. (Lingv.) Apofonie. – Din germ. Ablaut.
s. (FON.) apofonie. (~ul reprezintă alternanța între vocalele din tema unui cuvânt.)
s. n. (sil. -laut), pl. áblauturi
s.n. Termen folosit de germaniști pentru alternanța vocalică; apofonie. [< germ. Ablaut].
(a-blaut/ab-laut) s. n., áblauturi
s. n. apofonie. (< germ. Ablaut)