definiția abneg definiție dex

, abnég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a se lepăda de cineva sau de ceva. – Din lat. abnegare.

, abnég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a se lepăda de cineva sau de ceva. – Din lat. abnegare.

vb., ind. prez. 1 sg. abnég, 3 sg. și pl. abneágă

vb., ind. prez. 1 sg. abnég, 3 sg. și pl. abneágă

intranz. A se consacra în întregime; a se dedica; a se devota. /Din abnegație

intranz. A se consacra în întregime; a se dedica; a se devota. /Din abnegație

vb. I. tr. A tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. [< lat. abnegare].

vb. I. tr. A tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. [< lat. abnegare].

vb. tr. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. (< lat. abnegare)

vb. tr. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. (< lat. abnegare)