definiția abolire definiție dex

, aboliri, s.f. Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; abolițiune. – V. aboli.

s. (JUR.) desființare, suprimare, (livr.) abolițiune, (pop.) ștergere. (~ monarhiei.)

≠ validare

s. f. (sil. a-bo-li-re), g.-d. art. abolírii; pl. abolíri

aboliri, s.f. Acțiunea de a aboli.

s.f. Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; abolițiune. [< aboli].

, abolesc, vb. IV. Tranz. A desființa o instituție, o stare sau anumite uzanțe; a anula în mod legal și oficial o lege, o hotărâre etc. – Din fr. abolir, lat. abolere.

vb. (JUR.) a desființa, a suprima, (pop.) a șterge. (Sclavia a fost ~.)

≠ a instaura, a valida

vb. (sil. a-bo-li), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abolésc, imperf. 3 sg. aboleá; conj. prez. 3 sg. și pl. aboleáscă

tranz. 1) (legi, ordine, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a abroga; a anula; a contramanda; a revoca. 2) (instituții) A face să înceteze existența (printr-un ordin); a desființa; a lichida; a suprima. /<fr. abolir, lat. abolere

abolesc, vb. IV. Tranz. A anula, printr-un act al puterii de stat, o lege, o hotărâre etc. – Fr. abolir (lat. lit. abolere).

vb. IV. tr. A suprima, a scoate din uz (o lege, o decizie etc.). [< fr. abolir, cf. lat. abolere].

vb. tr. a anula, a suprima (o lege, o instituție, o stare social-politică). (< fr. abolir, lat. abolere)

abolesc v.t. a lovi mortal; a ucide