gârbițe, s.f. 1. (Pop.; la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. ♢ Expr. A muia (cuiva) gârbița = a înfrânge, a obliga să se supună. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi și cu flori mari, violete (Limodorum abortivum). – Din bg. gărbica, scr. grbica.