, absolvenți, -te, s.m. și f. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ. – Din germ. Absolvent, lat. absolvens, -ntis.
s. m., pl. absolvénți
m. și f: Persoană care a absolvit o formă de învățământ. /<germ. Absolvent, lat. absolvens, ~ntis
absolvenți, -te, s.m. și f. Persoană care a terminat un ciclu anumit de învățământ. – Germ. Absolvent (lat. lit. absolvens, -ntis).
s.m. și f. Cel care a absolvit o formă de învățământ. [< germ. Absolvent, cf. lat. absolvens].
s.m. f. cel care a absolvit o formă de învățământ. (< germ. Absolvent, lat. absolvens)
absolvenți, -te s.m., s.f. infractor cu o singură condamnare la activ
s. f., pl. absolvénte
, absolvențe, s.f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire. – Din absolvent.
s. f., pl. absolvénțe
s.f. Terminare a unui ciclu de învățământ (după care urmează examenele pentru primirea diplomei); absolvire. – Din absolvent.
s.f. Terminare a unei forme de învățământ; absolvire. [< absolvent].