, absolviri, s.f. Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență. – V. absolvi.
s. 1. absolvență, isprăvire, terminare. (~ unei școli.) 2. cruțare, iertare, scutire. (~ de o obligație.)
s.f. Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență. [< absolvi].