, abstracții, s.f. Abstractizare; (concr.) lucru abstract. ♢ Expr. A face abstracție de... = a nu lua în considerare; a ignora. [Var.: abstracțiúne s.f.] – Din fr. abstraction, lat. abstractio, -onis.
s. f. (sil. -ți-e; mf. abs-), art. abstrácția (sil. -ți-a), g.-d. art. abstrácției; pl. abstrácții, art. abstrácțiile (sil. -ți-i-)
f. Proces al gândirii constând din desprinderea, menținerea și generalizarea însușirilor esențiale ale unor obiecte sau fenomene. ♢ A face ~ de... a nu lua în considerare; a ignora. [G.-D. abstracției; Sil. abs-trac-ți-e] /<fr. abstraction, lat. abstractio, ~onis
abstracții, s.f. Abstractizare; (concr.) lucru abstract. ♢ Expr. A face abstracție de... = a nu lua în considerare; a ignora. [Var.: abstracțiúne s.f.] – Fr. abstraction (lat. lit. abstractio, -onis).
s.f. (Fil.) Rezultatul procesului de abstractizare (noțiune, concept, categorie). ♢ A face abstracție de = a ignora, a nu lua în considerare. ♦ Lucru abstract. [Gen. -iei, var. abstracțiune s.f. / cf. fr. abstraction, germ. Abstraktion, lat. abstractio].
(-ți-e)/(lucru abstract) abstracțiúne (-ți-u-) (dar numai: a face abstracție) s. f., art. abstrácția (-ți-a)/abstracțiúnea, g.-d. art. abstrácției/abstracțiúnii; pl. abstrácții/abstracțiúni, art. abstrácțiile (-ți-i-)/abstracțiúnile
s. f. 1. noțiune, idee rezultată din procesul de abstractizare. 2. abstractizare. ♢ a face ~ de = a nu lua în considerare. (< fr. abstraction, lat. abstractio)