, abstractizări, s.f. Operație a gândirii prin care se desprind și se rețin unele dintre caracteristicile și relațiile esențiale ale obiectului cercetării; abstracție ♦ Trecere de la concret la abstract. – V. abstractiza.
s. abstracție. (Proces de ~.)
s. f. (sil. mf. abs-), g.-d. art. abstractizării; pl. abstractizări
abstractizări, s.f. Acțiunea de a abstractiza; proces al gândirii care abstractizează.
s.f. (Fil.) Acțiunea de a abstractiza și rezultatul ei. ♦ Operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor unui obiect (sau mai multor obiecte, fenomene) pe cele fundamentale, esențiale, generale, neluând în considerare, ignorând (vremelnic) pe cele neesențiale. [< abstractiza].
s. f., g.-d. art. abstractizắrii; pl. abstractizắri
s. f. operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor fenomenelor și obiectelor pe cele fundamentale, esențiale, generale; abstracție. (< abstractiza)