, abulii, s.f. Boală psihică caracterizată prin lipsa mai mult sau mai puțin pronunțată a voinței; nehotărâre, inerție. – Din fr. aboulie.
f. Lipsă de voință manifestată în unele boli psihice; nehotărâre. [G.-D. abuliei] /<fr. aboulie
s.f. (Med.) Simptom psihic caracterizat prin lipsă de voință, inerție, nehotărâre. [Gen. -iei. / < fr. aboulie, cf. gr. a – fără, boule – voință].