, acatafazii, s.f. Dispunere greșită a cuvintelor în vorbire. – Din fr. acataphasie.
s. f., art. acatafazía, g.-d. art. acatafazíei; pl. acatafazíi, art. acatafazíile
s.f. Așezare greșită a cuvintelor în vorbire. [Gen. -iei. / < fr. acataphasie, cf. gr. a – fără, kataphasis – limbaj corect].
s. f. 1. așezare greșită a cuvintelor în vorbire. 2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideație și vorbire. (< fr. acataphasie)