, accentuări, s.f. Acțiunea de a (se) accentua. [Pr.: -tu-a-] – V. accentua.
s. 1. accentuație. (O ~ corectă a cuvintelor.) 2. evidențiere, întărire, marcare, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) potențare. (~ unor caracteristici ale lucrării.)
s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. accentuării (sil. -tu-ă-); pl. accentuări
accentuări, s.f. Acțiunea de a (se) accentua. [Pr.: -tu-a-]
s.f. Acțiunea de a (se) accentua; accentuație. [Pron. -tu-a-. / < accentua].