Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția accentului definiție dex
accentului
găsește rime pentru
accentului
ACCÉNT
,
accente
, s.n.
1.
Pronunțare
mai
intensă
, pe un
ton
mai
înalt
etc. a unei
silabe
dintr-un
cuvânt
sau a unui
cuvânt
dintr-un
grup
sintactic
. ♦
Semn
grafic
pus
de
obicei
deasupra
unei
vocale
pentru
a
marca
această
pronunțare
sau altă
particularitate
de
pronunțare
.
Accent
ascuțit
.
Accent
circumflex
.
Accent
grav
.
♢ Expr.
A pune
accentul
(pe ceva) = a
scoate
în
relief
, a da
atenție
deosebită
(unei
probleme
).
2.
Fel
particular
de
pronunțare
,
specific
unui
grai
, unei
limbi
sau unei
stări
afective
.
3.
Scoatere
în
relief
a unui
sunet
muzical
prin
amplificarea
sonorității
sau prin
prelungirea
duratei
lui. – Din fr.
accent
, lat.
accentus
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia accentului
ACCÉNT
s.
1.
v.
ton
.
2.
intonație
,
ton
.
(
Vorbea
cu un ~
plin
de
căldură
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia accentului
accént
s. n. (
sil
.
ac
-
), pl.
accénte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia accentului
ACCÉNT ~e
n.
1)
Pronunțare
mai
intensă
a unei
silabe
sau a unui
cuvânt
. 2)
Semn
deasupra
unei
litere
sau
silabe
, care
indică
locul
și
felul
accentuării
. 3)
Mod
specific
de a
vorbi
o
limbă
.
Vorbește
cu un ~
străin
.
/<fr.
accent
, lat.
accentus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia accentului
ACCÉNT,
accente
,
s.n.
1.
Scoaterea
în
relief
a unei
silabe
, a unui
cuvânt
etc., prin
mărirea
intensității
vocii
sau prin
intonație
. ♦
Semn
grafic
care se pune
uneori
deasupra
unei
vocale
,
pentru
a
arăta
că
silaba
respectivă
este
accentuată
. ♢ Expr.
A pune
accentul
(pe ceva)
= a da (unei
probleme
) o
atenție
deosebită
, a-i
arăta
un
interes
deosebit
. ♦
Semn
grafic
întrebuințat
în
scrierea
unor
limbi
,
pentru
marcarea
timbrului
unor
vocale
.
Accent
grav
.
2.
Fel
particular
de a
pronunța
cuvintele
într-o
limbă
sau într-un
dialect
.
3.
Intonație
afectivă
;
ton
. – Fr.
accent
(lat.
lit
.
accentus
).
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia accentului
ACCÉNT
s.n.
1.
Intonație
specială
a unei
silabe
dintr-un
cuvânt
,
pusă
în
evidență
prin
mărirea
intensității
vocii
sau prin
varietatea
tonului
. ♦
Emisiune
mai
intensă
a unui
sunet
sau a unui
acord
. ♦
Semn
grafic
care
indică
accentuarea
unei
silabe
sau a unui
sunet
.
2.
Mod
specific
de a
vorbi
o
limbă
sau un
dialect
.
3.
Intonație
afectivă
,
mlădiere
specială
a
tonului
, a
vocii
.
4.
(
Fig.
)
Importanță
. [Pl.
-te
, (
rar
)
-turi
. / < lat.
accentus
, cf. fr.
accent
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia accentului
ACCÉNT
s. n.
1.
intonație
specială
a unei
silabe
dintr-un
cuvânt
prin
mărirea
intensității
vocii
. ♢
semn
grafic
care
indică
această
intonație
. 2. (muz.)
emisiune
mai
intensă
a unui
sunet
, a unui
acord
. 3.
mod
specific
de a
vorbi
o
limbă
, un
dialect
. 4.
inflexiune
afectivă
a
vocii
. 5. (fig.)
importanță
. o a pune ŭl (pe) = a
sublinia
, a
scoate
în
relief
. (< fr.
accent
, lat.
accentus
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia accentului
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK