adj. m., pl. acceptánți; f. sg. acceptántă, pl. acceptánte
adj., s.m. și f. (Jur.) (Parte) care acceptă, care-și dă consimțământul. [< fr. acceptant].
adj., s. m. f. (parte) care acceptă oferta de a încheia un contract. (< fr. acceptant)
s. f., g.-d. art. acceptánței
s. f. Fază a unui dialog, a unei relații interpersonale, realizată pe baza încrederii, ori a consensului de idei; accepție. (< engl. acceptance)