, accidentări, s.f. Faptul de a (se) accidenta. – V. accidenta.
s. f., g.-d. art. accidentării; pl. accidentări
s.f. Acțiunea de a (se) accidenta. [< accidenta].
s. m., pl. accidențári
accidențari, s.m. Muncitor specializat în accidențe. – Din accidențe + suf. -ar.